Topic outline

  • Crăciunul în Polonia


    CADRU

    Îl vei însoți pe Jan, un bărbat în vârstă din Wrocław, în călătoria sa în Anglia pentru a petrece Crăciunul cu fiica sa și cu cele două nepoate ale sale, care s-au mutat în străinătate. Alătură-te lui Jan în încercarea sa uimitoare de a-și convinge nepoatele că tradițiile poloneze de Crăciun sunt pline de magie și mister și află dacă reușește sau nu.

    Urmați exercițiile în ordine, în timp ce spun o poveste!

    • SOSIREA

      Este 23 decembrie. Fulgii uzi de zăpadă cad încet, transformându-se în noroi pe pământ. În centru, Jan a coborât de pe autobuzul care l-a adus de la aeroport în mijlocul unei mulțimi de oameni și a căutat un taxi care l-a dus în suburbii, unde era liniște, iar pe străzi nu prea era mișcare.

      Jan și-a început călătoria în urmă cu aproape opt ore. În primul rând, a trebuit să conducă mașina sa șubredă aproape o sută de kilometri pentru a ajunge la aeroport. Apoi, a așteptat aproape două ore pentru zborul său. Zborul nu a durat mult timp, dar lui i-a părut o eternitate, pentru că ura avioanele și se simțea întotdeauna nesigur în ele. După ce, în sfârșit, a ieșit din avion, a trebuit să aștepte aproape alte două ore pentru a trece prin vamă și a ridica bagajul. De parcă nu ar fi fost suficient, nu avea bani să plătească taxiul direct de la aeroport – mai întâi, a trebuit să prindă autobuzul și abia când a ajuns în centrul orașului și-a schimbat mijlocul de transport, luând un taxi.

      Dar a ajuns. În cele din urmă. A plătit taximetristul și a cerut chitanța. Îi plăcea să știe cât a cheltuit exact. A luat bagajele din portbagajul mașinii și a traversat drumul pentru a ajunge la un mic bungalou alb. Deodată, Jan s-a simțit foarte nervos. A respirat adânc și a apăsat soneria.

    • ÎN FAȚA UȘII

      Înăuntru era agitație. A auzit un copil care striga: „Mamă! E cineva la ușă!” S-a auzit un lătrat de câine. Așteptând ca cineva să deschidă ușa, a aruncat o privire mai atentă spre casă. Bungaloul era mic, dar părea frumos. În partea din față a casei erau câteva tufișuri. În partea dreaptă a curții din față, erau doi oameni de zăpadă: unul din plastic și celălalt din zăpadă. Jan fusese un pic îngrijorat că va aluneca pe trepte, pentru că erau acoperite cu zăpadă și gheață, dar, când s-a apropiat, a văzut că cineva folosise nisip ca nimeni să nu alunece. Toate ferestrele erau acoperite cu perdele albe, dar putea vedea o lumină caldă în interiorul casei. Când se uită la ușă, observă un semn, „Crăciun fericit!”, format din litere atârnate pe o sfoară. Și-a scuturat ochii. Mai era ceva – încă un semn, care acum lipsea. Rămăsese doară o sfoară și câteva pete întunecate în locul literelor care fuseseră pe ușă. I se părea că vede trei cuvinte, cincisprăzece litere. Prima fusese D... sau... B...?


    • CINE VREA SĂ FIE UN MILIONAR POLONEZ?

      - Bunicule, bunicule!

      Două fete, Anna și Maria, au început să sară în jurul bărbatului în vârstă. Și-a întins brațele și le-a îmbrățișat strâns pe amândouă. Imediat după ele, a apărut o femeie în jur de patruzeci de ani.

      - Bună, tată!

      Jan a îmbrățișat-o și a sărutat-o ​​pe Marta, singura lui fiică. Din păcate pentru Jan, Marta s-a mutat în străinătate în timpul studiilor și nu a revenit niciodată în Polonia. L-a cunoscut aici pe soțul ei, Jack, și au întemeiat o familie. Îi lipsea mult și venea să îi viziteze când putea, dar nu a fost niciodată suficient – mai ales că rareori veneau ei să îl viziteze.

      - Intră, tată, spuse Marta. Îți duc valiza la etaj.

      Fetele l-au dus pe Jan în sufragerie. La televizorul pornit se difuza o emisiune de divertisment.

      - Stai jos, bunicule! Trebuie să-ți fie frig, îți voi face un ceai, s-a oferit Anna, cea mai mare dintre nepoatele sale.

      S-a așezat pe canapea împreună cu Maria. Emisiunea difuzată era Vrei să fii milionar?

      - Tată, zise Marta intrând în sufragerie, – astăzi e episodul special cu întrebări despre Polonia. Crezi că poți răspunde la toate întrebările corect?

      - Bineînțeles că pot! râse Jan și se uită la ecranul televizorului.

    • NOPȚI NEDORMITE

      Trei ore mai târziu, Jan stătea întins în patul din camera de oaspeți a fiicei sale și nu putea să adoarmă. La tot ce se putea gândi erau nepoatele sale – la cât de repede s-au plictisit de emisiunea despre cultura poloneză. Și așa se întâmpla cam întotdeuna. Fetele pur și simplu nu erau interesate de moștenirea lor culturală. Nici nu voiau să-și viziteze bunicul în vacanță, întrucât era întotdeauna ceva mai interesant de făcut sau de văzut. Iar asta a făcut ca Jan să se simtă foarte trist...


    • BRAINSTORMING DE DIMINEAȚĂ

      Când Jan a intrat în bucătărie la ora 7 dimineața a doua zi, nu se aștepta să întâlnească pe nimeni acolo. Dar acolo era fiica lui, așezată la masa din bucătărie, cu o ceașcă de cafea și un ziar în mâini.

      - Bună dimineața, tată! Ți-ar plăcea o ceașcă de cafea? îi zâmbi ea.

      Jan dădu din cap și se așeză lângă fiica sa.

      - Arăți obosit, observă Marta. Ai dormit bine?

      - Nu chiar, a răspuns Jan și i-a spus Martei cum și-a petrecut noaptea gândindu-se la nepoatele sale și cum nu sunt ele interesate de moștenirea lor.

      - Ei bine…, le pot forța să vină să viziteze Polonia. Dar asta va înrăutăți lucrurile, pentru că nu le pot forța să fie interesate de rădăcinile și cultura lor.

      - Știu, știu, a fost de acord Jan. Dacă ar exista vreo modalitate de a le face să fie interesate...

      Marta se încruntă.

      - Poate există. Cred că am o idee, a spus ea.

    • ARMA SECRETĂ

      La douăsprezece după-amiază, s-a auzit soneria. Un minut mai târziu, una dintre nepoatele lui Jan a strigat:

      - Mama, este mătușa Riya!

      Dimineața, Marta i-a spus lui Jan că mătușa Riya este arma ei secretă. Erau colege de serviciu, dar înainte ca Riya să se mute aici, locuise câțiva ani în Polonia. Întrucât fetele o iubeau pe mătușa Riya, Marta a crezut că poate ea ar putea fi cea care să le facă pe fete să fie interesate de cultura poloneză. Așa că a sunat-o și a invitat-o pe Riya să ia ceaiul cu ei.

      Acum stăteau cu toții în sufragerie, beau ceai și vorbeau despre chestii banale, cum ar fi vremea sau traficul. Fetele, evident, o ascultau cu atenție pe mătușa lor, urmărindu-i cu atenție fiecare cuvânt.

      - Așa, deci,…, a început Jan, am auzit că ai trăit în Polonia.

      - Da, este adevărat! zâmbi Riya, știind totul despre planul secret al Martei. Și mi-a plăcut acolo. Este un loc minunat!

      - Mă bucur! Povestește-mi cum a fost în Polonia, cât timp ai stat acolo, ce crezi tu despre țara noastră? Știu, știu, râde Jan văzând fața șocată a lui Riya, am prea multe întrebări. Ah, și să nu uit, vorbește-mi și despre cum se sărbătorește Crăciunul în țara ta.

    • GĂTITUL ÎN FAMILIE

      După ce Riya a plecat, Jan s-a mutat în bucătărie pentru a începe să gătească pentru cina de Crăciun. Abia și-a pus șorțul și a strâns toate ingredientele necesare, când a auzit pași liniștiți în spatele lui. Erau nepoatele lui.

      - Ce faci, bunicule? întrebară ele curioase.

      - O să gătesc, răspunse Jan cu un zâmbet.

      - Și ce gătești, bunicule? întrebă Anna din nou, amintindu-i brusc de o Scufiță Roșie.

      - O supă de sfeclă cu găluște.

      - Aceasta e supa preferată a mătușii! a remarcat Maria.

      - Da, este. Și este și mâncarea de Crăciun preferată a mamei voastre, a adăugat Jan.

      - Te putem ajuta să gătești? au întrebat nepoatele lui.

      - Desigur! Doar urmați instrucțiunile mele ...

    • O TEMĂ DE CASĂ PE GUSTUL BUNICULUI

      Jan se odihnea pe canapea după câteva ore de gătit. Fetele au vrut să-l ajute la gătit, dar Maria nu se arătase prea dornică să încerce noile feluri de mâncare, ceea ce l-a întristat puțin. Dar își tot repeta că nu ar trebui să o forțeze prea mult. Arta pașilor mici! Era și așa uimitor că și-au oferit ajutorul și au întrebat despre tot felul de mâncăruri tradiționale din Polonia, în timp ce găteau. Poate că planul fiicei sale de a le păcăli pe fete să fie interesate de cultura lor a funcționat până la urmă.

      - Bunicule, am o întrebare, veni Maria lângă el.

      - Ce este, scumpo? a întrebat Jan.

       - Trebuie să scriu un eseu despre tradițiile de Crăciun din alte țări. Îmi poți spune ceva despre tradițiile din Polonia?

      - Mi-ar plăcea! a răspuns Jan. Adu-ți un ceai, va fi o poveste lungă ...

    • CEL MAI BUN LOC PENTRU A CUMPĂRA CADOURI DE CRĂCIUN

      A venit în sfârșit seara de Crăciun. Toți se odihneau în camera de zi. Jan, fiica sa și soțul ei beau ceai și vorbeau liniștiți, în timp ce fetele se jucau pe podea cu jucăriile lor noi. Jan a fost deosebit de mulțumit, deoarece în anii care au trecut a aflat că nu există nimic mai pur și mai contagios decât fericirea copilului. Acum, el prefera să cumpere cadouri pentru nepoatele sale decât să își cumpere lucruri pentru el. În această seară, părea că fetelor le place cu adevărat ceea ce le cumpărase.

      - Bunicule, a început Anna, de unde ai cumpărat lucruri atât de frumoase? Ea a ridicat eșarfa și pălăria lucrate manuale și decorate cu un model cu flori de mac. Sunt din Polonia?

      - Ei bine, există un loc în Wrocław, orașul meu natal, un loc în care se pot cumpăra tot felul de cadouri uimitoare în perioada Crăciunului …, a răspuns Jan.

    • REMEMORAREA TRECUTULUI

      Este 28 decembrie. Crăciunul s-a încheiat și era ultima seară a lui Jan în casa fiicei sale. Întins în pat, s-a gândit la ultimele zile, care au fost cu adevărat magice. S-a bucurat nespus de timpul petrecut cu fiica și cu nepoatele sale. Se părea că planul ei funcționează și, după vizita „mătușii lor”, s-au interesat cu adevărat de cultura poloneză. La început întrebau doar despre tradițiile de Crăciun, dar acum voiau să știe totul.

      Poate că timpul petrecut cu fiica sa și cu nepoatele sale a fost un fel de răscumpărare pentru tinerețea lui când nu a înțeles pentru timp îndelungat ce înseamnă familia. Înainte de pensionare, fusese administrator de hotel un timp îndelungat. Din această cauză, el nu ajuta cu adevărat la nimic în timpul Crăciunului și, uneori, chiar nu petrecea Ajunul Crăciunului acasă, ci la serviciu, asigurându-se că oaspeții săi au parte de cina de Crăciun perfectă.


    • EPILOG

      A venit timpul ca Jan să plece. S-a așezat în autobuzul care trebuia să-l ducă la aeroport. Le-a salutat pentru ultima oară pe fiica și pe nepoțelele sale, iar autobuzul a pornit din stație. În mână ținea cadoul de rămas-bun primit de la fete, o felicitare făcută de ele. Timpul petrecut cu familia a fost unul bun, prețios. Fetele au devenit în cele din urmă interesate de Polonia. Era sigur că va fi tot mai bine. Și acum era timpul să se relaxeze înaintea călătoriei lungi. Și poate joace sudoku. Întotdeauna îl liniștea.