Uvod

  • Să fim mândri de Sfântul Blasiu, patronul orașului nostru Dubrovnik


    Story framework // Povestea-cadru

    În Zagreb, trăiește o familie cu doi copii adolescenți. Tatăl lor este din Dubrovnik, iar mama, la rândul ei, are câteva rude acolo. Copiii, însă, nu-și cunosc toate rudele. De aceea familia se hotărăște să viziteze orașul și să participe la sărbătoarea Sfântului Blasiu. Se duc cu mașina la Dubrovnik, unde au de gând să stea trei zile. Părinții vor să le arate copiilor cea mai mare sărbătoare a orașului pe care o sărbătoreau în tinerețe.  

    Citește povestea pe care le-o spune tatăl copiilor săi pe drumul lor către Dubrovnik și vei cunoaște bogatul patrimoniu cultural al orașului.


  • Cântatul în stil Klapa

    Mergând spre Dubrovnik, familia se oprește pentru a lua prânzul la un restaurant dalmat. În timp ce-și așteaptă mâncarea, se aude, în fundal, o muzică tradițională foarte populară în Dalmația: muzica Klapa. Acest gen de muzică polifonică este specific regiunilor croate sudice ale Dalmației. Mama le explică copiilor că, în fiecare ansamblu de cântăreți, există un prim-tenor care dirijează, acesta fiind acompaniat de mai mulți alți tenori, baritoni și bași. ,,În timpul interpretării”, spune ea, ,,cântăreții stau în picioare, formând un semicerc strâns. Prim-tenorul începe să cânte, fiind urmat de ceilalți cântăreți. Scopul lor este să îmbine cât mai armonios diferitele voci. Ei cântă, de obicei, despre iubire și despre diferite situații și medii de viață. Cântăreții pot fi și amatori cu talent care au moștenit această tradiție de la străbunii lor. Vârsta acestora variază de la cei mai tineri, până la cei mai în vârstă. Cântatul tradițional al muzicii Klapa se transmite pe cale orală”, adaugă mama, încercând să le explice copiilor și versurile unui cântec de gen Klapa.

  • O tradiție croată

    În timp ce așteaptă să li se aducă mâncarea, fata, răsfoind o revistă, observă o jucărie care îi place. Îi spune mamei sale ce bine ar fi dacă ar putea-o avea. Mama fetei este surprinsă când vede jucăria, deoarece bunica ei obișnuia să-i povestească diverse lucruri despre aceste jucării.


  • Zidăria uscată

    Pe măsură ce se apropiau de Dubrovnik, copiii au putut observa numeroase ziduri din piatră. Ei i-au întrebat pe părinții lor de ce aceste ziduri arătau atât de ciudate, de parcă ar fi fost neterminate. Tatăl lor le-a zâmbit, spunând: ,,Nu, dragilor mei. Ele nu sunt neterminate. Doar că aceste ziduri din piatră uscată au fost ridicate fără element de legătură, adică fără ciment sau alt tip de mortar. Acest fel de construcție este unul tradițional în Croația. Când ajungem la Dubrovnik, bunicul vostru vă va explica cum se ridică asemenea construcții din piatră. El se pricepe cel mai bine la acest lucru”.


  • Sfârșitul incursiunii

    Este timpul ca familia să se întoarcă acasă. Toți membrii familiei își pot lua acasă amintiri plăcute din călătoria făcută în sudul Croației. A fost un drum superb! Cu toate că nu au putut vizita chiar toată regiunea sudică, au aflat multe lucruri pe care le vor ține minte. Copiii au auzit multe povești despre locul de naștere al părinților, povești pe care nu le vor uita niciodată.

    Salutări din Croația – țara soarelui, a mării și a celui mai bun vin!